Autor: Nina CUCIUC     

Editura:  CUGETAREA

Cod ISSN: 1221-4876, pp. 80-95

Rezumat

Din punctul de vedere al traditiei lexicografice, antonimia desemneaza termeni opusi. Incercarile de a trata antonimele din perspectiva unei opozitii logice nu au reusit sa aduca rezultatele asteptate in sensul unei delimitari stricte a antonimiei lexicale de celelalte tipuri de notiuni de opozitie, deoarece acele caracteristici care trebuie considerate ca fiind contrare nu au fost inca stabilite. Criteriul lingvistic este contrar acestui punct de vedere, intrucat ia in considerare distribuirea lexicala si manifestarea contextuala a antonimelor, in utilizarea lor sintagmatica in vorbire: in contexte antonimice de anume tip, cu o anume structura sintactica avand posibilitati de combinare identice.  Cercetarea dezvoltarii relatiilor antonimice prin legaturile derivationale ale termenilor opozabili constituie un aspect esential al studiului relatiilor antonimice. Analiza diverselor exemple din limbajul juridic francez dovedeste faptul ca antonimia este un adevarat fenomen lingvistic, in special in ceea ce priveste termenii cu o valoare de calificare puternica. Termenii adjectivali si substantivele formate prin adaugarea de prefixe functioneaza precum antonime in anumite conditii. 

 Cuvinte cheie: antonimicitate; limbaj legal; prefixe restrictive; prefixoide restrictive; context-tip.

Download